Călătoria astrală (2)

continuare din  Călătorie astrală [1]

Universul astral si lumile sale

Planul astral nu are nici o legătura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri cereşti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, dată de ezoteriştii antichităţii greceşti, trimite cu gândul la sferele celeste care adăpostesc multitudinea de lumi cuprinse în ele. Planul astral este prezent în apropierea fiecărei planete, înconjurând-o precum o atmosferă vie, fremătătoare dar invizibilă pentru orice aparat de detecţie. Mai mult decât atât, planul astral este omniprezent oriunde. Cu ochii minţii deschişi, unii pot vedea multitudinea de spirite şi entităţi bune sau rele care îi înconjoară...

În epoca modernă, învăţăturile străvechi cu privire la investigarea “Lumilor de Dincolo” au fost intens cercetate în egală măsură de către o serie de cercetători, iniţiaţi şi oameni de ştiinţă. În perioada Renaşterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimenţele şi cercetările cu privire la descoperirea unei căi de acces între om şi realitatea invizibilă. Mai aproape de zilele actuale, ezoterişti precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat în continuare secretele călătoriilor astrale, studiind vechi tradiţii, hinduse, ebraice, greceşti, islamice, rozicruciene şi alchimice. Totul pentru a avea o imagine cât mai clară a planului astral şi a imensităţii sale fără sfârsit. Aceasta deoarece, aşa cum Universul galaxiilor şi planetelor este infinit, tot aşa se poate afirma şi despre planul astral că este, deopotrivă, invizibil şi infinit. Şi, mai departe, nu sunt de neglijat cercetările fizicienilor de alura lui Albert Einstein sau Nikola Tesla...

În linii mari, planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neînchipuit pentru lumea de azi, dar inferioare totuşi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualităţii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibilă, aici întâlnindu-se cele mai elevate paradisuri despărţite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existând milioane de paradisuri în functie de nivelul de vibraţie al fiinţelor care le populează. Milioanele de lumi paradisiace se confruntă însă cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langă care iadul din concepţia religioasă iudeo-islamico-creştină, pare un loc absolut banal.

Tot în planul astral există “Cronica Akashă”, o formă de stocare a informaţiilor cu toate existenţele şi faptele fiinţelor din planul terestru şi cel astral. Cunoscută în creştinism sub numele de Cartea faptelor fiecărui om, Cronica Akashă serveşte ca bază de informaţii şi punct de reper despre nivelul de evoluţie sau involuţie al fiecărui spirit. Această Cronică este mai mult sau mai puţin accesibilă spiritelor umane. Spiritele neevoluate au acces limitat sau foarte limitat, cele evoluate au acces aproape total, cele involuate au accesul interzis. Spiritele în ascensiune evolutivă au un acces mai mare tocmai pentru a li se accentua dorinţa de evoluţie iar celor în involuţie nu li se mai permite accesul tocmai pentru a stopa calea distructivă pe care au apucat-o!

Pasi spre cealalta lume…

Mesmeriştii din prima jumătate a secolului al XIX-lea menţionau deseori cazuri de “clarviziune călătoare” dar într-un sens incomplet şi nelămurit. Ei rugau un subiect hipnotizat să viziteze o altă încăpere în aceeaşi clădire sau o casă din alt oraş, pentru a o descrie în detaliu. Odată cu crearea Societăţii pentru Cercetări Metapsihice în preajma anilor 1880, a urmat o perioadă de experimente febrile în cadrul cărora sute de cercetători metapsihici (mulţi amatori, dar şi mulţi şarlatani printre ei…), încercau să călătorească prin intermediul corpului astral pentru a-şi vizita rude decedate sau mari personalităţi din istorie. Aşa a intrat omenirea în contact cu ceea ce astăzi se cunoaşte a fi dedublarea astrală, momentul în care conştiinţa părăseşte la comandă corpul fizic, pentru a călători mai apoi prin multitudinea de “uşi” care dau spre lumile planului astral.

Într-un studiu din anul 1954 asupra proiecţiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a făcut distincţia din punct de vedere ştiinţific, între experienţele simple de evadare accidentală sau în joacă, în afara trupului şi cazurile serioase care prezentau dovezi că persoanele în cauza au călătorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment în care şi-au contemplat pentru prima dată trupul fizic. Însă prima relatare amănunţită referitoare la folosirea călătoriilor astrale aparţine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, “Journeys Out of the Body”, lucrare care şi astăzi este considerată de mulţi pasionaţi ai fenomenului drept un veritabil vârf de lance în domeniu. Monroe a fost la început înfricoşat de călătoriile în afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odată, de exemplu, si-a propus să afle ce face un angajat al său care motivase că era bolnav şi a fost surprins să îşi vadă angajatul bine sănătos, în timp ce îşi cheltuia fericit banii într-un club de streap-tease. Experienţele sale au fost reluate şi de Karlis Osis care a studiat îndeosebi legătura între relatările pesoanelor cu capacitate de medium şi cele expuse de persoanele iniţiate care cunosc paşii dedublărilor şi călătoriilor astrale conştiente.

Orice iniţiat provenit din orice cale spirituală autentică avertizează împotriva riscurilor mari la care se supune un neofit în momentul în care se lansează în prima sa experienţă de dedublare conştientă. Există bineînţeles şi excepţii reprezentate de persoane care se nasc cu această capacitate şi cărora dedublarea li se pare un act fluent şi natural. În general s-a constatat că femeile au aptitudini mai pronunţate pentru călătoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptivă prin definiţie. Însă, ca în orice domeniu, există şi excepţiile care întăresc regula: călătoriile lungi, riscante, chiar periculoare, de mare amploare, sunt apanajul barbaţilor. Însă, excepţii fiind, sunt puţini deşi, este de subliniat, sunt foarte puternici şi imposibil de deturnat de pe drumul lor.

În final, relatările celor care călătoresc frecvent în afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleaşi etape înainte de a părăsi trupul. În primul rând omul intră într-o stare indermediară celei de somn, vis sau veghe, în care îşi observă sistemul chakrelor şi corpul astral de consistenţă eteric-străvezie, care se ridică începand cu regiunea picioarelor pentru a ieşi prin chakrele din zona frunţii sau a creştetului capului. În momentul în care se iese din trup la propriu, se resimte o uşoara senzaţie de răceală concomitent cu observarea propriului corp aşezat inert pe pat. Una dintre primele observaţii ale celui proaspăt ieşit din trup este cea a aşa numitului “cordon de argint” o legătura de lumină argintie care pâlpâie uşor. Cordonul de argint este permanent legat între ombilicul corpului astral şi cel al corpului aflat în planul fizic. Dacă acest cordon de argint este rupt, conştiinţa nu se mai poate întoarce niciodată în trup, trup care rămâne în stare de comă, spiritul nesăbuitului călător astral rămânand prins “între lumi” cum se zice popular.

Vânătorii de vise

Discutând despre un astfel de procedeu este de remarcat faptul că, în lumea contemporană – adică de după ultima glaciaţiune, călătoria astrală (ca activitate conştientă) a rămas condiţionată de o pregătire specială, destinată conştientizării scopului sau de cercetare. Însă călătoria astrală devine, chiar în aceste condiţii, pentru orice călător=cercetator astral, şi somn profund în care are loc recuperarea vibraţiei personale.

Lumea intuitivă de după glaciaţiune era împărţită în societăţi retrase şi societăţi deschise tututor formelor de manifestare a spiritelor umane, indiferent dacă ele erau sau nu morale pentru desfăşurarea vieţii şi creaţiei umane. Deoarece, la asemenea nivele foarte joase de vibraţie, multe spirite nu au încă experienţa de manifestare de înaltă calitate: o astfel de înălţare se capătă încet, treptat, pe parcursul mai multor reveniri în această zonă a universului. În societăţile retrase, organizate şi îndrumate (coordonate) de oameni străvechi, buni cunoscători ai oamenilor şi ai manifestărilor, precum şi ai intuiţiilor umane, călătoria astrală era deschisă oricui avea înclinaţia naturală de a o folosi, indiferent dacă era coordonator, învăţător sau maestru al unor meserii în aşezările locale. Fiecare om putea practica şi oferea rezultatele cercetărilor proprii după puterile de manifestare proprii, dar toţi oamenii erau încurajaţi să-şi păstreze intuiţiile, viziunile şi încredinţările apărute spontan încă din primii ani de viaţă, continuând de-a lungul vieţii să folosească metode de cercetare mentală sau astrală, sau să folosească rezultatele celor întreprinse de cercetătorii consacraţi astfel ai aşezării lor.

Practic, toată viaţa comunităţilor umane se desfăşura pe principiile unor astfel de căutari şi aplicaţii.
În lumea deschisă, locul îndrumătorilor stravechi (în prima parte a vremurilor, după glaciaţiune, toate comunităţile umane s-au refăcut sub îndrumarea unor spirite străvechi) a fost luat treptat de spirite întrupate din rândurile unor grupuri special venite pentru a învăţa să coordoneze comunităţi umane. Dar ele nu au încă formată experienţa de acest fel în aglomeraţii spirituale planetare, având numai experienţa de trăire în propriile lor grupuri spirituale. Cei care au ajuns astfel conducători de societăţi au fost (şi sunt) spirite puternice în propriul lor grup, remarcându-se în decursul evoluţiilor ca lideri pe diferite nivele, şi experimentând astfel diverse feluri de coordonări, în diferite feluri de trăiri ale evoluţiilor lor. Treptat ele însă învaţă, din propriile lor uriaşe greşeli, din egoismele formate în timpul evoluţiilor lungi sub formă de tot felul de vieţuitoare inconştiente de lumea exterioară percepţiilor lor, cum să-şi deturneze atenţia şi lucrările de tot felul de la scopuri înguste – de turmă, de grup propriu, de castă, de individ rupt de semenii săi – către idealuri extinse, ajutorări oferite unor segmente populaţionale din ce în ce mai largi, cu ţeluri mai înalte, cu misiuni mai cuprinzătoare...

În zorii istoriei antice (prima forma a istoriei noastre contemporane, de fapt, din epoca pe care am numit-o intuitivă) cei care au fost primii moştenitori ai procedeelor străvechi au fost babilonienii. Ei au folosit călătoria astrală în cercetare, pentru realizarea unor procedee înaintate de creaţie materială manuală, punând bazele creaţiei comunitare în lumea lor. Au încurajat fiecare mebru al comunităţilor locale să-şi desfăşoare priceperea, talentul, cunoaşterile – preluate din familie sau intuite din vieţile anterioare puternic lucrative (chiar dacă ele fuseseră în plan mental). Şi, ceea ce este mai important să fie cunoscute primele practici conştiente prin care s-a încercat influenţarea de la distanţă a oamenilor, în cadrul contactelor politice locale, au apărut în sânul societăţii babiloniene şi au fost îndreptate către îmbunarea oamenilor, către liniştirea sufletelor (corpurilor lor astrale) în relaţiile dintre formaţiunile statale nou formate; către deturnarea intenţiilor lor negative spre găsirea unor căi amiabile în relaţiile inter-statale.

Cu timpul, astfel de practici au fost preluate de partenerii lor de trai, pe căi intuitive, ajutate de înţelegerea unor informaţii moştenite de la generaţiile anterioare: inscripţii pe suport solid (piatra), construcţii (fresce) sau piele prelucrată, papirus etc. sau moşteniri prea putin înţelese, transmise pe cale orală.

Dar nu toate grupurile spirituale din astfel de conjuncturi planetare au avut un grad înaintat de echilibru social, astfel încât asemenea practici superioare au decăzut în moralitatea lor, devenind perverse, imorale. S-a ajuns astfel în epoca primelor dinastii egiptene, în care asemenea practici perverse au devenit meseria de bază a preoţilor egipteni. Ceea ce se folosea nu era numai intrarea în starea undelor cerebrale numită acum "alfa" – stare în care se poate influenţa de la distanţă participanţii la discuţii, în acelaşi timp cu susţinerea unor protecţii personale, individuale, prin care posesorul se ascunde în activitatea sa de percepţiile intuitive ale omului. Călătoria astrală a început să fie folosita şi şi-a dezvoltat noi valenţe, din ce în ce mai complexe şi mai perverse în acelasi timp. Practic, perversul „lucrător” se afla în stare de lucru asupra participanţilor la discuţii, dar ascuns în spatele unor asemenea protectii (perdele energetice de aceeaşi vibraţie ca şi aceea a mediului înconjurător, care nu lăsau detectarea unei activităţi în spatele lor).

Influenţarea practicată la început în sensul diminuării vibraţiei participanţilor, care se manifestau prin oboseală, scăderea concentrării şi chiar enervarea lor, ducând la conflictele dorite de preoţii egipteni, a fost ulterior adâncită prin atacarea cordoanelor astrale ale conducătorilor popoarelor "duşmane" sau ale descendenţilor lor, distrugerea treptată a corpurilor plăpânde ale descendenţilor proaspăt născuţi, slăbind vitalitatea neamului de conducător. O asemenea înfăptuire avea loc şi la oamenii maturi, în momentul trecerii de la trezie la somn, atunci când corpul astral se detaşează şi derulează cordonul de stabilizare al legăturii cu restul sistemului corporal.

În popor asemenea operatori se numeau "vânătorii de vise" sau "vânătorii de visători".

Povestea lor este lungă şi amplă. Multe popoare au preluat de la ei – sub diferite forme – o asemenea grea moştenire. Religia, societăţile secrete, mai mult sau mai puţin desecretizate azi, au folosit şi folosesc şi în prezent asemenea practici, sau se folosesc din plin de rezultatele celor create în mileniile trecute. Referitor la unele fapte descrise în Biblie, în Vechiul Testament, nu e cazul unei amăgiri cu încredinţarea că Dumnezeu a dat acele pedepse poporului egiptean, pentru a lăsa să iasă evreii din mijlocul lui, nici cu ideea că Moise a fost un simplu cioban care a văzut un stâlp de foc pe o pajişte, în timp ce îşi creştea oile... Este bine a se citi cu atenţie Biblia; se va înţelege clar că Moise a fost crescut ca un urmaş de tron egiptean, ceea ce însemnă pentru acele timpuri o învăţătură uriaşă în direcţia celor de mai sus. Cunoscând bine "tainele" preoţeşti (inclusiv astronomie, geografie, specificităţi ale funcţionărilor climatice şi fenomenologii locale) Moise a dăscălit preoţii iudei, mai mult sau mai putin inocenţi şi, împreuna, şi-au unit puterile pentru a-i invinge – într-o luptă mental-astrală extrem de dură – şi pentru a-şi recupera libertatea. Ar fi bine să se înteleagă acest lucru doar şi pentru a salva de la măcelul înfiorător din fiecare an bieţii miei, al căror sânge a fost folosit pentru a delimita casele iudeilor de cele ale egiptenilor, de parcă Dumnezeu nu ar fi ştiut cine erau iudei şi cine erau de alt neam; dar atunci când lucrurile erau realizate de începători – cum erau atunci preoţii iudei, o asemenea delimitare se impunea de la sine în lupta astrală care nu putea să dea greş în acel moment.

Din fericire, Dumnezeu nu face ceea ce face omul, dar îl lasă pe om să facă ceea ce poate, pentru ca apoi să-l înveţe să nu mai facă acel lucru niciodata, dacă se ridică împotriva semenilor săi...

Religia a fost impusă treptat popoarelor prin influenţe sau cu biciul, deşi este bine să se recunoască faptul că fiecare formă de religie în parte împarte darul de moştenire spirituală pe care îl poartă, din practica îndelungata a poporului local. De multe ori el este un dar, cadou cu caracter ştiinţific pur, pe care îl poartă, care este azi descoperit, de la cei care au lăsat moştenire inocentă sau au încercat să mlădieze legătura dintre popor şi religie, atunci când devierile erau prea mari pentru ca oamenii să mai ajungă să creadă în forţe coordonatoare dumnezeieşti, de bună credinţă – chiar dacă sunt prezentate ca fiind pedepsitoare.

De aici au rezultat mai multe şi trebuiesc discutate: influenţele colosale pe care asemenea practici le-au avut de-a lungul mileniilor, protecţiile care s-au format de-a lungul timpurilor, ca forme de apărare pentru cei care s-au aflat în mijlocul unor asemenea practici imorale etc.