Instrucţiunile pentru tehnica celor 17 respiraţii – următoarele instrucţiuni se vor împărţi pe patru zone: Minte, Corp, Respiraţie şi Inimă.
Prima parte
Prima respiraţie: Inspiraţia
Inima: Deschideţi-vă inima şi simţiţi iubire pentru toate formele vieţii. Dacă nu puteţi face aceasta, trebuie cel puţin să vă deschideţi, cât veţi putea de mult, către trăirea acestui simţământ. Este cea mai importantă instrucţiune din toate.
Minte: Conştientizaţi forma tetraedrului “solar” (cu vârful în sus, către cer/soare). Unul din vârfuri se află în faţă – pentru bărbaţi, iar pentru femei, una din laturi. încercaţi să vizualizaţi cum acest tetraedru se umple de o lumină albă, strălucitoare. Imaginaţi-vă cum el vă înconjoară. Dacă nu reuşiţi să-l vizualizaţi, încercaţi să-l “simţiţi” în jurul vostru.
Corp: în momentul inspiraţiei, aşezaţi-vă mâinile în poziţia mudrei cu palmele în sus şi degetul mare atingând uşor vârful arătătorului. Păstraţi în minte că ele trebuie să se atingă uşor, celelalte degete nu trebuie să se atingă, nici între ele, nici de un un alt obiect.
Respiraţie: Exact în acelaşi moment, cu plămânii goliţi de aer, începeţi să inspiraţi, doar prin nări, într-o manieră yoghină deplină. Pe scurt, respiraţi întâi din stomac, apoi din diafragmă şi, în final, din piept. Faceţi aceasta dintr-o bucată, nu în trei părţi. Expiraţia se desăvârşeşte fie ţinând pieptul ferm şi relaxând stomacul, eliberând încet aerul sau menţinând ferm stomacul şi relaxând pieptul. Cel mai important aspect este că respiraţia trebuie să fie ritmică. începeţi cu şapte secunde inspiraţie şi şapte secunde expiraţie, dar pe măsură ce vă familiarizaţi cu această meditaţie, găsiţi-vă propriul ritm.
Instrucţiunile care urmează, legate de o respiraţie yoghină completă, sunt din “ştiinţa yoghină hindusă a respiraţiei” de Ramacharake. Probabil această descriere vă va fi de ajutor. Respirând prin nări, inhalaţi constant, mai întâi umplând partea inferioară a plămânilor, care se realizează folosind diafragma, care atunci când coboară exercită o uşoară presiune asupra organelor abdominale, împingând în afară pereţiilor abdominali. Apoi umpleţi cu aer partea mediană a plămânilor, împingând în afară ultimele coaste, sternul şi pieptul. Apoi umpleţi porţiunea superioară a plămânilor, scoţând în afară partea de sus a pieptului, ridicând astfel pieptul, inclusiv cele şase coaste-perechi superioare. La o primă citire, ar putea părea că această respiraţie este alcătuită din trei mişcări distincte. Totuşi, nu aceasta este ideea corectă. Inspiraţia este continuă, întreagul coş al pieptului, de la diafragma care este coborâtă, la punctul ei cel mai de sus din zona cervicală, toată este extinsă printr-o mişcare uniformă. Evitaţi seriile de inspiraţii căznite, încercând să ajungeţi la o acţiune continuă, stabilă. Prin practică, veţi putea curând evita tendinţa de a împărţi faza de inspiraţie în trei mişcări, ceea ce va rezulta într-o respiraţie uniformă continuă. După o oarecare practică, veţi reuşi să încheiaţi inspiraţia în câteva secunde. Expiraţi lent, ţinând pieptul într-o poziţie fermă, trăgând puţin abdomenul înăuntru şi ridicându-l în sus, pe măsură ce aerul iese din plămâni. Când aerul a fost complet expirat, relaxaţi-vă pieptul şi abdomenul. Prin practică, veţi ajunge să faceţi cu uşurinţă această parte a exerciţiului şi, o dată deprinsă, o veţi putea realiza apoi într-un mod aproape automat.
Prima respiraţie: Expiraţia
Inimă: Iubire
Minte: Deveniţi conştient de tetraedrul feminin (cu vârful în jos, către pământ, cu una din laturi în faţă – pentru bărbaţi, cu un vârf în faţă – pentru femei), tot spaţiul său interior fiind plin de o lumină albă, strălucitoare.
Corp: Aceeaşi mudră.
Respiraţie: NU ezitaţi ca, în momentul culminant al inspiraţiei, să începeţi să expiraţi. Expiraţi destul de lent, timp de aproximativ şapte secunde, în maniera yoghină. Când aerul a ieşit din plămâni, fără efort, relaxaţi pieptul şi abdomenul şi ţineţi respiraţia. Când simţiţi impulsul de a respira din nou, după vreo cinci secunde, faceţi astfel:
Minte: Conştientizaţi faptul că latura triunghiului echilateral din partea de sus a tetraedrului feminin este plasat în plan orizontal, el trecând prin pietul şi sternul dvs. într-o străfulgerare, printr-o mişcare pulsatilă a energiei, trimiteţi acel plan triunghiular în jos, prin tetraedrul feminin. El se face din ce în ce mai mic, pe măsură ce merge în jos, împingînd, prin vărful tetredrului toată energia negativă a mudrei sau a circuitului electric; un fascicol luminos se va proiecta din vârf, către centrul Pământului. Exerciţiul legat de minte se execută împreună cu următoarele mişcări ale corpului.
Corp: Mişcaţi ochii aproape unul către celălalt, adică aproape încrucişându-i. Apoi aduceţi-i în sus, către partea de sus a orbitelor, cu alte cuvinte, priviţi în sus. în acelaşi timp, această mişcare în sus nu trebuie să fie exagerată. Veţi simţi o furnicătură în zona dintre cei doi ochi, aceea a celui de al treilea ochi. Acum puteţi privi în jos, cât de jos şi cât de repede puteţi. Va trebui să simţiţi o senzaţie electrică, în jos, de-a lungul coloanei vertebrale. Mintea şi Corpul trebuie să coordoneze exerciţiul mental de mai sus prin mişcările ochilor. Ochii privesc în jos din poziţia de sus, exact atunci când mintea vede planul triunghiular orizontal al tetraedrului feminin coborând prin vârful tetraedrului feminin. Prin acest exerciţiu combinat vom curăţa toate gândurile şi sentimentele negative care au intrat în sistemul electric al organismului. în mod specific, prin el se va curăţa acea parte a sistemului electric care se asociază cu mudra pe care o folosiţi. Imediat după ce aţi trimis, prin mişcarea pulsatilă, energia în jos, de-a lungul coloanei, schimbaţi mudra cu cea următoare şi reîncepeţi ciclul.
Următoarele cinci respiraţii sunt o repetare a primei respiraţii, cu următoarele schimbări de mudre:
Mudra celei de a doua respiraţii: degetul mare şi mijlociul, împreună
Mudra celei de a treia respiraţii: degetul mare şi inelarul, împreună
Mudra celei de a patra respiraţii: degetul mare şi cel mic, împreună
Mudra celei de a cincea respiraţii: degetul mare şi arătătorul, împreună (ca în prima respiraţie)
Mudra celei de a şasea respiraţii: degetul mare şi mijlociul, împreună (ca în a doua respiraţie)
Acum se încheie prima parte a meditaţiei, primele şase respiraţii, echilibrarea polarităţilor şi curăţarea sistemului electric.
Partea a doua
Sunteţi acum pregătiţi pentru următoarea fază, pentru următoarele şapte respiraţii. Acum se trece la un tipar de respiraţie total diferit. Nu va mai trebui să vizualizaţi tetraedrul stelar. Acum va trebui să vedeţi şi să lucraţi doar cu tubul care trece prin mijlocul stelei, pornind din vârful tetraedrului masculin de deasupra capului, până la vârful tetraedrului feminin de dedesubtul picioarelor. Acest tub se întinde de la o lungime de palmă deasupra capului, până la o lungime de palmă dedesubtul picioarelor. Diametrul tubului VOSTRU va fi de dimensiunea căuşului format prin atingerea degetului mare de cel arătăror.
A şaptea respiraţie: Inspiraţia
Inimă: Iubire. Mai există aici un rafinament pe care îl veţi putea folosi, după ce veţi fi perfecţionat meditaţia. Acest lucru va fi discutat la curs.
Minte: Vizualizaţi sau simţiţi cum acest tub trece prin corpul vostru. în momentul în care începeţi cea de a şaptea inspiraţie, vedeţi această lumină albă, strălucitoare de prana care se mişcă prin tub, de sus în jos şi de jos în sus, în acelaşi timp, mişcarea fiind aproape instantanee. Punctul în care cele două raze luminoase se întâlnesc, în interiorul corpului, este controlat de minte şi ţine de un fond de cunoaştere care există în întregul univers. în această învăţătură, totuşi, nu vom păstra decât ceea ce este necesar, doar ceea ce vă va purta din conştientizarea 3D, în cea 4D. Atunci veţi face în aşa fel încât cele două raze să se întâlnească în ombilic sau, mai corect, în punctul existent în spatele ombilicului, pe tubul pranic. în momentul în care cele două raze de prana se întâlnesc, exact în debutul inspiraţiei, se va forma în acel punct o sferă de lumină albă sau de prana, de aproximativ dimensiunile unui grepfruit care este centrat pe tub. Totul se întâmplă într-o clipă. Pe măsură ce continuaţi cu inspiraţia celei de a şaptea respiraţii, sfera de prana începe să se concentreze, crescând lent, treptat.
Corp: În următoarele şapte respiraţii, folosiţi aceeaşi mudră, şi pentru inspiraţie, şi pentru expiraţie – degetul mare, arătătorul şi mijlociul împreunate, cu palmele în sus.
Respiraţie: Respiraţia este de tip ritmic, yoghin, şapte secunde inspiraţie, şapte secunde expiraţie. De acum încolo, nu vom mai avea momentul median de menţinere a suflului inspirat. Curgerea pranei de la un pol la celălalt nu se va opri sau schimba în vreun fel, la trecerea de la inspiraţie, la expiraţie. Va fi o curgere continuă care nu se va opri pentru mult, atât timp cât veţi respira în acest mod, chiar şi după moarte.
A şaptea respiraţie: Expiraţia
Minte: Sfera de prana centrată în zona ombilicului continuă să crească. în momentul încheierii expiraţiei, sfera de prana va avea un diametru de cca 20-23 cm.
Respiraţie: Nu împingeţi aerul cu putere afară din plămâni. Când plămânii se vor goli în mod natural de aer, începeţi imediat respiraţia următoare.
A opta respiratie: Inspiraţia
Inimă:Iubire.
Minte: Sfera de prana continuă să crească, făcând să se concentreze energia forţei vitale.
A opta respiraţie: Expiraţia
Minte: Sfera de prana continuă să crească în dimensiuni, ajungând, la încheierea acestei respiraţii, la mărimea sa maximă. Această mărime maximă diferă, de la o persoană la alta. Dacă aplicaţi degetul cel mai lung (mijlociul) în centrul ombilicului, linia de pe încheietură care delimitează mâna la exterior va reprezenta, pentru fiecare, mărimea maximă a razei acestei sfere. Astfel sfera de prana nu va putea creşte mai mult de atât.
A noua respiraţie: Inspiraţia
Minte: Sfera de prana nu mai poate creşte, deci ceea ce se întâmplă este că prana va începe să se concentreze, în interior. Vizual, sfera va deveni mai Strălucitoare.
Respiraţie: Pe măsură ce inspiraţi, sfera devine tot mai strălucitoare.
A noua respiraţie: Expiraţia
Respiraţi: Pe măsură ce expiraţi, sfera devine tot mai strălucitoare.
A zecea respiraţie: Inspiraţia
Minte: Cam la jumătatea acestei inspiraţii, pe măsură ce sfera devine tot mai strălucitoare, ea va atinge masa sa critică. Sfera irumpe devenind un soare, o minge orbitor de strălucitoare de lumină albă. Sunteţi acum gata pentru următorul pas.
A zecea respiraţie: Expiraţia
În momentul expiraţiei, mica sferă al cărei diametru este două lungimi de palmă explodează. într-o secundă, în combinaţie cu respiraţia despre care vom vorbi mai jos, sfera creşte rapid, transformându-se în sfera lui Leonardo, dimensiunea sa fiind cuprinsă între buricele degetelor, când ambele mâini sunt întinse. Corpul vă este acum complet învăluit de o imensă sferă de lumină albă, strălucitoare.
Cu aceasta aţi revenit la străvechea formă a respiraţiei sferice. Totuşi, în acest moment, sfera nu este stabilă. Trebuie să mai respiraţi încă de trei ori, pentru ca ea să se stabilizeze.
Respiraţie: în momentul expiraţiei, rotunjiţi uşor buzele şi expulzaţi aerul cu presiune. în timp ce simţiţi cum sfera începe să crească, chiar în prima secundă a expiraţiei, aruncaţi afară, rapid, tot aerul. Sfera va creşte în acel moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu